Descriere generală


Comuna Crucişor este aşezată în partea de nord-vest a României, în provincia istorică Transilvania, şi aparţine administrativ de judeţul Satu Mare, situându-se în sud-estul acestuia. Se învecinează cu comunele: Valea Vinului în est şi vest, Bârsău în sud, şi Pomi în est, plus o scurtă graniţă cu judeţul Maramureş în dreptul localităţii Fărcaşa. De asemenea, Crucişorul se află la o distanţă egală, de 38 km., faţă de oraşele Satu Mare şi Baia Mare. Comuna este formată din trei sate, atestate documentar încă din evul mediu: Crucişor (centru de comună, 1231), Iegherişte (1272) şi Poiana Codrului (1648). Din punct de vedere geografic, comuna noastră este cuprinsă în partea estică a Culmii Codrului, care este o măgură-horst alcătuită din roci cristaline, cu o orientare nord-sudică, şi unde cele mai înalte vârfuri sunt Lespezi, Tarniţa, Ţicău şi Văraştină. Culmea Codrului coboară, prin Dealurile Asuajului, spre Câmpia Someşului, astfel că în părţile nordice ale Crucişorului se poate vorbi şi despre o zonă de câmpie.   
Clima întregii regiuni este temperat continentală, cu veri călduroase şi ierni relativ blânde. Principala apă curgătoare ce străbate comuna Crucişor este pârâul Valea Vinului, care izvorăşte din apropierea vârfului Tarniţa. Pe teritoriul comunei se găsesc şi două lacuri de acumulare, unul la Iegherişte, celălalt la Crucişor, înspre Măriuş. Climatul zonei impune prezenţa pădurilor de foioase, ce au în componenţă specii de gorun, stejar pufos, cer, fag, carpen, cărora li se adaugă bradul, molidul, teiul, plopul, mesteacănul etc. Animalele întâlnite aici sunt cele specifice regiunilor deluroase: mistreţul, căprioara, lupul, vulpea etc., iar dintre păsări amintim: uliul, cucuveaua, vrabia etc. 
 Cercetările arheologice efectuate în ultimele decenii au scos la iveală faptul că zona Codrului a fost locuită încă din paleolitic. După anul 80 î. Hr., ţinuturile sătmărene au făcut parte din statul dac condus de Burebista, iar după cucerirea Daciei de către romani, aceste ţinuturi au aparţinut dacilor liberi. În sec. al XIV-lea satele comunei noastre se aflau în posesia familiei nobiliare Dragfi (Dragoş), ca ulterior să intre în componenţa familiei Bathoryi.  
  
În primul şi în cel de-al doilea război mondial, mulţi dintre tinerii noştri au pierit sau au fost răniţi pe front. Ei sunt consemnaţi în bisericile din comună şi sunt cinstiţi în fiecare an de Ziua Eroilor.
      Gospodăriile crucişorenilor sunt alcătuite din casă şi anexe, dintre care cea mai impozantă este, desigur, şura. În trecut, casele au fost construite din lemn, apoi din paiantă. Erau înălţate pe temelii din bucăţi late de piatră, aveau prispe şi erau acoperite cu paie sau stuf, mai rar cu şindrilă. În interior existau, de regulă, trei încăperi: casa dinainte, casa dinapoi şi, la mijloc, tinda. Începând cu anii 1960 au apărut casele cu pereţii din voioagă, sau mai recent din cărămidă şi bolţari, multe cu etaj şi înzestrate cu toate utilităţile unui apartament: încălzire centrală, baie, izolaţie termică, conectare la reţeaua de cablu şi Internet.     Principalele îndeletniciri ale locuitorilor comunei Crucişor au fost de-a lungul anilor: prelucrarea plantelor textile şi confecţionarea vestimentaţiei şi a altor ţesături, împletitul din nuiele, dulgheritul şi tâmplăria, morăritul, fierăria, distilarea pălincii, albinăritul, pescuitul.     
Tradiţiile sunt legate, în primul rând, de evenimentele importante ale trecerii omului prin lume – naşterea, botezul, nunta şi înmormântarea, dar însoţesc şi unele sărbători religioase cum sunt Crăciunul, Boboteaza, Floriile, Paştele, Sânzâienile, Rusaliile.
     În ceea ce priveşte portul popular, trebuie să menţionăm că, în trecut, toate hainele, bărbăteşti sau femeieşti, de la cei mici până la cei vârstnici, se făceau în casă, la războiul de ţesut. Se confecţionau din pânză: ciucuri, cămăşi, gaci, poale, spăcele; iar din lână, pentru iarnă: cojoace, sfetere (pulovere), cuşme. Oamenii se încălţau cu opinci. Ghetele şi cismele erau încălţate de către bărbaţi doar în zilele de sărbătoare. Tot atunci, femeile purtau sandale sau pantofi. Copiii umblau desculţi din primăvară până toamna, folosind încălţămintea doar la sărbători.     
Limba vorbită în comuna Crucişor îşi păstrează încă aspectul arhaic, cu toate că se observă în ultimul timp o vădită tendinţă de utilizare a termenilor literari. În mare măsură, ea este similară celei vorbite în nord-vestul Transilvaniei, cu diferenţe minore de la un sat la altul, având multe cuvinte de origine latină, suferind aceleaşi influenţe din limba maghiară şi caracterizându-se prin palatilizarea consoanelor.
     Locuite din vechime de către români, plaiurile comunei noastre au fost populate în timp şi cu alte etnii, cum ar fi: maghiarii, şvabii, evreii şi ulterior rromi, al căror număr a crescut constant, îndeosebi în Poiana Codrului. Cu toate acestea, elementul românesc a rămas întotdeauna predominant. Potrivit datelor provizorii ale recensământului din 2011, numărul total al persoanelor stabilite în comună este de 2 513 persoane.   
Activităţile economice ale locuitorilor comunei Crucişor au fost de-a lungul vremii agricultura, exploatarea forestieră, sticlăritul şi producerea vopselelor. Dintre acestea, singura care continuă, efectiv, să fie practicată este agricultura. În prezent, dintr-un total de 4 092 ha, cât este suprafaţa comunei, fondul agricol reprezintă aproximativ 1 680 ha, iar fondul forestier 2 018 ha.
    
În comună există 6 biserici: 4 ortodoxe, 1 romano-catolică şi 1 greco catolică. La 7 km de Crucişor este amplasată Mănăstirea cu hramul ,,Izvorul Tămăduirii” de la Măriuş, care, pe lângă semnificaţia profund religioasă ce o defineşte şi individualizează, este şi cel mai important obiectiv turistic din zonă.
     Şcoli există în toate cele trei sate ale comunei noastre, însă principalul centru de învăţământ îl reprezintă Şcoala cu clasele I – VIII din Poiana Codrului, cu un număr de 313 elevi. În vecinătatea acestei şcoli se găsesc grădiniţa şi biblioteca.    
 
De asemenea, sunt dispensare umane în fiecare sat, în plus la Poiana Codrului există o farmacie şi un cabinet stomatologic. 
  
Dintre realizările majore de după Revoluţie se numără introducerea gazului metan, reabilitarea grădiniţei din Poiana Codrului, construirea a două blocuri în aceeaşi localitate, dezvoltarea reţelei de alimentare cu apă, reabilitarea Căminului Cultural din Iegherişte, construirea Sălii de sport din Poiana Codrului, asfaltarea străzii principale din Crucişor şi a unei porţiuni de drum din Poiana Codrului...
      Din anul 2000 comuna Crucişor este înfrăţită cu localitatea franceză Camors, situată în Bretania. Pe 27 aprilie la Crucişor şi pe 3 august 2000 în Camors, primarii Joseph Le Tutour şi Florinel Andreica au parafat actele prin care se decidea înfrăţirea celor două comune. Era constituită astfel o asociaţie de caritate, pe lângă care existau acum comitete de înfrăţire la nivelul celor două primării. În privinţa vizitelor în grupuri mari, regula stabilită atunci a fost ca într-un an să vină francezii în România, iar în următorul să meargă ai noştri în Franţa. Numărul membrilor asociaţiei a crescut treptat, ajungând în 2004 la cifra de 74 de români şi cam tot atâţia francezi. În cei 11 ani de când există înfrăţirea, dar şi înainte de aceasta, francezii din Camors s-au implicat în multe activităţi menite să ajute comunitatea noastră. Încă din 1999, au venit cu un camion încărcat cu mobilier, medicamente şi haine pentru grădiniţele, şcolile şi dispensarele din comună. În 2003 au sponsorizat amenajarea Sălii festive din Poiana Codrului, iar mai apoi au achitat o parte din suma necesară reabilitării Căminului cultural din Iegherişte. În 2011, prin Asociaţia Camors – Crucişor, francezii au adus rechizite şi piese de mobilier pentru preşcolarii din comuna noastră. Comitetul francez o are ca preşedintă pe Evelyne Le Priellec, iar în funcţia de vicepreşedinte este Guy Mercat. Preşedinta comitetului român este Dana Andreica, iar Mariana Mihăilescu este vicepreşedintele respectivului comitet.     
Amintim şi câteva dintre personalităţile comunei noastre: canonicul Petru Tămâian din Crucişor (1875 – 1952), ierarhul greco-catolic Florian Stan din Iegherişte (1857 – 1924), poetul-ţăran Augustin Fernea (1914 – 1990), actriţa Adriana Vaida, pictorul Ovidiu Haţeganu.   
    
 
Printre obiectivele turistice ale comunei noastre se numără barajul Ocolului Silvic dinspre localitatea Măriuş şi aşa-zisa ,,cetate a lui Pintea”. Este vorba, de fapt, despre o fortificaţie de pământ, cu val şi şanţ de apărare, situată pe o formă de relief numită mamelon. Legenda spune că haiducul Pintea Viteazul s-ar fi refugiat aici pentru o vreme din calea trupelor habsburgice, cetatea fiind prevăzută şi cu un tunel de evacuare secret, care însă nu a fost descoperit nici până astăzi.
     Pe lângă acestea, se poate spune că întreaga comună Crucişor, cu peisajele sale diverse – dealuri împădurite, zăvoaie, câmpuri şi coline – reprezintă o tentaţie pentru turiştii de pretutindeni.
Comuna este in parteneriat cu şapte comune, formând "Asociaţia Microregională Someş Sud".